Sechestrarea carbonului: Salvarea planetei sau o nouă afacere profitabilă?

Este din ce în ce mai probabil să nu atingem obiectivele stabilite pentru reducerea emisiilor de CO₂ până în 2030 și nici pe cele prevăzute pentru 2050. În acest context, tot mai multe voci susțin că ar trebui să ne concentrăm pe adaptarea la schimbările climatice, mai degrabă decât pe încercarea obsesivă de a le controla, explică Reuters.

Cu toate acestea, Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) propune o metodă interesantă, deși complexă, pentru îmbunătățirea măsurilor de reducere a emisiilor: captarea, absorbția sau eliminarea CO₂ și stocarea acestuia. Dar în ce constă această tehnologie și cât de fezabilă este la scară largă?

De la o întâmplare accidentală la o strategie globală

Prima stocare subterană a CO₂, deși neintenționată, a avut loc în 1972 în Texas, SUA, în cadrul unei tehnici utilizate pentru a stimula extracția petrolului – o metodă folosită și astăzi.

Un sistem similar, dar mult mai avansat, a dus la primul proiect major de acest tip în 1996, în Norvegia, la câmpul de gaze Sleipner. Scopul său era reducerea impactului emisiilor prin stocarea CO₂ extras din gazele naturale pe fundul Mării Nordului.

Această tehnologie face parte din conceptul de captare și stocare a carbonului (CCS). La momentul semnării Protocolului de la Kyoto din 1997, CCS era deja propusă ca soluție pentru reducerea emisiilor din surse localizate, precum centralele electrice pe cărbune sau gaze. De atunci, numeroase companii și cercetători au încercat să perfecționeze procesele de captare și să identifice locuri potrivite pentru depozitarea CO₂.

În Spania, de exemplu, a existat unul dintre cele mai mari programe CCS din lume, până când criza financiară din 2008 a dus la întreruperea sa. Cu toate acestea, unele inițiative încearcă acum să-l relanseze.

Controversele din jurul CCS și apariția noilor tehnologii

Tehnologia CCS are numeroși critici, care o consideră costisitoare și chiar o formă de susținere a utilizării combustibililor fosili. Viitorul său pare legat de industrii greu de decarbonizat, cum ar fi cea a cimentului, unde procesul de producție generează oricum emisii semnificative de CO₂.

În acest context, a apărut un nou concept la nivel global: eliminarea dioxidului de carbon (CDR). Principiul este simplu: dacă CCS este o metodă care doar „neutralizează” emisiile, CDR promite o reducere netă prin obținerea unor „emisii negative”.

Cele mai utilizate două metode CDR sunt bazate pe tehnologia CCS:

BECCS (bioenergie cu captare și stocare a carbonului) – captează carbonul rezultat din arderea biomasei în centrale termice.DACCS (captarea directă a CO₂ din aer și stocarea sa) – extrage CO₂ direct din atmosferă.

Ambele tehnologii sunt în dezvoltare, iar impactul lor actual este modest (aproximativ 0,1% din emisiile anuale). În paralel, se explorează utilizarea CO₂ în diverse industrii, cum ar fi producția de băuturi carbogazoase, în loc să fie doar îngropat.

Soluțiile naturale și provocările lor

O altă direcție promițătoare în domeniul CDR este inspirată din natură. Reîmpădurirea rămâne cea mai cunoscută metodă, dar există și alte opțiuni: restaurarea zonelor umede și a turbăriilor sau valorificarea potențialului solului ca absorbant de carbon.

Deși aceste soluții pot avea un impact semnificativ, ele vin și cu provocări: schimbările climatice pot afecta stabilitatea captării carbonului, iar unele procese naturale pot genera emisii de metan. Chiar și pregătirea terenului pentru plantarea copacilor poate elibera CO₂, mai ales în ecosisteme bogate în carbon, cum ar fi pajiștile.

Alte metode „naturale” de CDR includ utilizarea biocharului (cărbune vegetal), a microorganismelor care consumă CO₂, a rocilor bogate în magneziu și calciu sau chiar crearea de soluri artificiale din deșeuri. Aceste abordări sunt studiate în proiecte europene precum C-SINK, la care participă și Universitatea din Oviedo.

O cursă contracronometru

Istoria ne arată că tranzițiile energetice sunt procese lente și inegale. Înlocuirea bazei sistemului actual de producție și consum reprezintă o provocare enormă, marcată de incertitudini și de temeri tot mai mari că nu reducem emisiile suficient de rapid.

Captarea și eliminarea carbonului ar putea juca un rol esențial în atingerea obiectivelor climatice globale. Cu toate acestea, implementarea limitată și necunoscutele legate de cercetare și dezvoltare ridică multe semne de întrebare.

Totuși, incertitudinea nu trebuie să ne descurajeze. Într-un context în care emisiile continuă să crească alarmant, este imperativ să reducem CO₂ imediat și să captăm cât mai mult posibil, în toate sectoarele, peste tot și în același timp.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.