Șvaițerul domnului Eugen Rădulescu

Ideea acestui text este aceea a intenției actualei guvernări de a elimina anumite, sau toate, facilitățile fiscale.

Într-o recentă conferință de presă, domnul Eugen Rădulescu spunea :” Cred că marea problemă pe care o avem în sistemul financiar, marea, imensa problemă, este deficitul public. Dacă reuşim să stăpânim deficitul public şi dacă reuşim să reducem deficitul public către nivelul de 3% în următorii vreo 2 ani aşa, asta ar ajuta enorm de mult.”El a mai declarat că  ”pe lângă aceste probleme de deficit structural există "o listă lungă de excepţii care transformă bugetul României într-un șvaițer.

Am pus numai câteva dintre aceste ciudăţenii, aceste excepţii. Avem scutiri de la plata impozitului pe IT, construcţii, servicii pentru construcţii, producţie şi echipament de materiale de construcţii ş.a.m.d. Scutiri la plata CASS. Rată de TVA efectivă, care este de numai 14,2%. De ce? Pentru că avem o listă incredibil de lungă de produse şi servicii cu TVA redus. De ce avem TVA de 19% la curentul electric şi de 9% la apă şi canalizare, n-am să înţeleg niciodată. N-am să înţeleg niciodată de ce avem 5% la obiecte sportive. Avem 5% la restaurante. În felul acesta putem să mâncăm la Bucureşti la un preţ care să fie apropiat de cel de la Paris, dar nu şi la Mamaia. Pentru că la Mamaia plătim mai mult decât pe Costa de Azur. Pentru că 5% înseamnă 5%. De aceea eu spun următorul lucru: înainte de a vorbi de majorări de impozite şi taxe, ar trebui să vorbim despre eliminarea excepţiilor şi anomaliilor fiscale", a afirmat Eugen Rădulescu.

Evident, supărarea domnului Rădulescu este justificată și nu am nici cea mai mică intenție de a-l contrazice dar propun un alt unghi din care cred că am mai  trebui să judecăm posibilitatea eliminării scutirilor fiscale.  Iată câteva argumente punctuale:

1. Într-o economie liberă, de piață, politica fiscal/bugetară a statului este un instrument, temporar, de orientare a mersului economiei, dezvăluind conceptul actului de guvernare, strategia de dezvoltare proprie guvernului, prioritățile și etapizările pe care le preconizează în cadrul unei strategii naționale pe termen mediu și lung.

2. Acordarea de facilități unor domenii, ramuri sau tipuri de activitate nu trebuie să fie înțeleasă ca o ”favoare” temporară acordată acestora și nici ca pe un privilegiu primit față de alte domenii de activitate ci ca pe o investiție pe care statul o face în vederea obținerii unui profit . Prin acest tip de profit înțelegem tratarea domeniului respectiv ca pe un potențial motor al progresului întregii economii în condițiile unei conjuncturi favorabile, actuale sau de perspectivă a pieței. Acest profit trebuie să apară în urma unei activități mai bune la nivelul domeniului stimulat prin: creșterea gradului de competitivitate la export, prin realizarea unei creșteri economice, crearea de locuri de muncă, limitarea migrației, etc.

3. Acordarea facilităților trebuie să fie rezultatul unor profunde studii de impact prin care să se determine raportul cost/beneficiu, în cazul de față, raportul dintre cu cât se reduce în prezent aportul din impozitare ca urmare a facilităților față de sporul obținut ulterior prin efectul stimulator al facilităților.

Experiența internațională este dovada succesului obținut de către unele țări prin utilizarea facilităților ca mijloc de stimularea a producției și a competitivității.

Polonia a acordat zece ani facilități producției de mere și a reușit să ajungă pe primul loc mondial în acest domeniu. Coreea  de Sud a acordat facilități industriei auto, prin programul ”Infant Industry” și a devenit unul dintre cei mai importanți producători mondiali în domeniu.

Concluzie: Acordarea de facilități este o politică eficientă și corectă doar atunci când are la bază o strategie a dezvoltării prin care să se determine prioritățile și etapizarea lor. Fără strategie, acordarea de facilități poate fi doar o activitate prioritar dată cu dedicație unor interese politice sau financiare fără nici o bază corectă și, în multe cazuri, cu efecte negative mai importante decât cele pozitive.

Din ceea ce declară domnul Eugen Rădulescu înțeleg că domnia sa se referă la acest mod neprofesionist și chiar politicianist în care au fost acordate facilitățile la noi și nu la rolul benefic al acestui instrument de politică fiscală atunci când este corect și responsabil utilizat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.