COP28. Semne de întrebare cu privire la angajamentul de triplare a capacităților globale de energie nucleară

Pentru a atinge acest obiectiv, industria va trebui să depășească obstacolele de reglementare și financiare, blocajele legate de combustibil și preocupările legate de siguranța publică, care au contribuit la o lungă istorie de întârzieri ale proiectelor și la decenii de stagnare, informează Reuters.

A fost nevoie de 70 de ani pentru a aduce capacitatea nucleară globală la nivelul actual de 370 de gigawați (GW), iar industria trebuie acum să selecteze tehnologii, să obțină finanțare și să elaboreze norme pentru a construi încă 740 GW în doar jumătate din acest timp.

"Judecând după performanțele industriei nucleare internaționale din ultimele două decenii, este imposibil", a declarat Mycle Schneider, autorul principal al raportului privind situația industriei nucleare mondiale.

Declarația, semnată de SUA, Franța, Marea Britanie, Coreea de Sud și alte state, angajează țările să mobilizeze investițiile și să încurajeze instituțiile financiare, precum Banca Mondială, să sprijine energia nucleară.

De asemenea, declarația promite eforturi pentru prelungirea duratei de viață a centralelor existente deși aproximativ 200 din cele 420 de reactoare din întreaga lume ar urma să fie dezafectate înainte de 2050.

Asumați dar sceptici

Directorii din domeniul nuclear prezenți la COP28 au aprobat angajamentul, dar au recunoscut dificultățile pe care le întâmpină industria.

"Nuclearelectrica este cea mai sigură sursă de energie", a declarat Patrick Fragman, directorul general al Westinghouse. "Bineînțeles, pentru primele reactoare de acest tip au existat probleme și depășiri de costuri. Noi știm: avem cicatricile".

Ca un semn al provocărilor care vor urma, unele grupuri de mediu au criticat angajamentul, invocând preocupări legate de siguranța publică, în timp ce academicienii au pus la îndoială faptul că centralele ar putea fi puse în funcțiune la timp pentru a ajuta la evitarea unei catastrofe climatice.

"De ce ar cheltui cineva un singur dolar pe o tehnologie care, dacă ar fi planificată astăzi, nu va fi disponibilă pentru a ajuta până în 2035-2045?", a declarat Mark Jacobson, specialist în energie la Universitatea Stanford.

În prezent, există 60 de reactoare comerciale în construcție în 17 țări din întreaga lume, dintre care 25 în China, potrivit Asociației Mondiale Nucleare.

Deși China este una dintre puținele țări care și-a menținut angajamentul ferm față de dezvoltarea nucleară de-a lungul anilor, obiectivul său de capacitate pentru 2020 a fost unul dintre singurele pe care l-a ratat.

Principalele impedimente

Între timp, în cea mai mare parte a Occidentului, capacitatea de energie nucleară a stagnat, costurile uriașe de construcție a reactoarelor, problemele legate de autorizații și opoziția publicului după accidentul nuclear de la Fukushima din Japonia din 2011 blocând noile construcții.

"AIEA a lansat un proces astfel încât autoritățile de reglementare din întreaga lume să se poată mișca mai repede, întotdeauna prin aplicarea unor măsuri de siguranță foarte stricte", a spus el. Sistemul actual ar putea să nu funcționeze pe o piață globalizată în care reactoarele modulare mici (SMR) fabricate în Statele Unite sunt vândute în Africa, a spus el.

Trecerea la SMR-uri ar putea ridica o altă problemă: multe dintre ele ar funcționa cu combustibili avansați, dominați în prezent de Rusia.

În prezent, Rusia este singurul producător semnificativ de HALEU - o formă de uraniu puternic îmbogățit care va fi esențială pentru noile tehnologii de reactoare.

O companie americană numită Centrus a început să producă HALEU. Uniunea Europeană lucrează, de asemenea, la producție, a declarat AIEA.

Jonathan Cobb de la Asociația Mondială Nucleară a recunoscut că nu va fi ușor să triplăm capacitatea până în 2050.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.