Clarificarea se referă la angajatele care au decis să rămână în activitate, chiar dacă au îndeplinit condițiile de pensionare pentru limită de vârstă. 

Concret, în care în care o salariată se hotărărăște să-și continue munca până la vârsta de 65 de ani, deși a îndeplinit condițiile pentru pensionare pentru limită de vârstă, acest lucru nu înseamnă cumularea pensiei cu salariul în baza aceluiași contract de muncă. 

Dacă se decide să rămână la aceeași firmă, deși s-ar fi putut retrage pentru a se bucura de pensie, respectiva angajată va avea o singură calitatea, aceea de salariată. În schimb, dacă se pensionează, dar se reangajează, în baza unui contract de muncă nou, vorbim deja despre o cumulare a pensiei cu salariul.

Codul muncii prevede că un contract de muncă încetează de drept (se termină în mod automat) la momentul în care salariatul îndeplinește, în același timp, condițiile stagiului minim de cotizare la pensie și are vârsta standard de pensionare, cu diferențe aferente femeilor și bărbaților. Asta înseamnă că atunci când salariatul/salariata îndeplinește condițiile anterioare nu mai are contract de muncă și devine pensionar/ă. 

Dacă dorește să își continue activitatea în cadrul aceleiași firme, fostul salariat va semna un nou contract de muncă, pe perioada determinată sau nedeterminată, din următoarea zi de după împlinirea vârstei de pensionare. Astfel, vorbim despre un pensionar care este și salariat, pe baza unui contract nou de muncă față de cel pe care îl avea înainte să se pensioneze. Ca orice salariat, pensionarul va achita din veniturile salariale care i se cuvin impozitul pe venit, contribuția la pensie și la sănătate.

O situație care aduce multe nelămuriri în rândul salariaților aflați aproape de pensionare vine pe fondul posibilității femeilor care au vârsta de pensionare (și îndeplinesc, implicit, și condiția stagiului minim de cotizare) de a se pensiona mai târziu.

Codul muncii prevede că dacă salariata vrea să continue munca până la 65 de ani, ca bărbaţii, încetarea contractului de muncă nu va avea loc de drept la împlinirea vârstei standard de pensionare specifică femeilor. În plus, angajatorul pe care salariata l-a informat, în scris, că alege să continue munca şi peste vârsta standard de pensionare nu se poate opune acestei decizii.

În acest caz, salariata, deși îndeplinește toate condițiile de a deveni pensionară, poate rămâne în activitate, urmând să primească pensie după împlinirea vârstei de 65 de ani, precizează, în acest context, Avocatnet. 

Citește și Pensia de urmaș. O decizie a ICCJ pune lucrurile la locul lor

Concret, înalta instanță a stabilit, prin Decizia nr. 19/2022, că "în interpretarea art. 85 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi art. 3 alin. (1) lit. v) din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare pentru acordarea pensiei de urmaş este atât vârsta standard de pensionare din Anexa nr. 5 a Legii pensiilor nr. 263/2010, cât şi vârsta standard de pensionare redusă în condiţiile legii". Decizia a devenit obligatorie, odată cu publicarea ei în Monitorul oficial.

Să descifrăm decizia ICCJ. La art. 85. alin. (1), Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș pe tot timpul vieții, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. 

Ceea ce a contrariat a fost sintagma "vârsta standard de pensionare" prezentă în Legea pensiilor, ea devnind și motivul pentru care o casă de pensii din România a fost trimisă în judecată, deoarece a oprit acordarea pensiei de urmaș, după șase luni, soției supraviețuitoare pentru că aceasta nu împlinise vârsta standard de pensionare conform anului de naștere, ci se pensionase mai devreme pentru că îndeplinise condiția stagiului complet de cotizare cu reducerea vârstei standard de pensionare. Citește mai departe AICI

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News