Detalii esențiale despre cum se stabilește vechimea în muncă

Concret, este vorba despre perioadele de concedii, de odihnă, incapacitate temporară de muncă din cauza unor accidente sau boli profesionale, precum și cele la care au dreptul părinții pentru nașterea, creșterea și îngrijirea copilului. De precizat că această măsură se aplică salariaților angajați cu carte de muncă.

1. Concediul de odihnă. Fiecare salariat are dreptul anual la cel puțin 20 de zile de concediu. "Absențele nemotivate și concediile fără plată se scad din vechimea în muncă", prevede Codul muncii. Așadar, concediile fără plată sunt cele care nu se vor lua în calcul pentru vechimea în muncă, dar nu cele de odihnă.

2. Concediul pentru incapacitate temporară de muncă, pentru accidente la locul de muncă sau boli profesionale, se acordă în baza unui certificat medical, conform dispozițiilor Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale. Iar perioada în care contractul de muncă al salariatului aflat în acest concediu se suspendă este considerată vechime în muncă. Perioada acestui concediu e recunoscută expres în Legea pensiilor ca perioadă de cotizare, chiar dacă e necontributivă.

Pe perioada acestui concediu se acordă și o indemnizație, pe o perioadă de 183 de zile în intervalul de un an, socotită din prima zi de concediu medical. În 2018 a intrat în vigoare și posibilitatea prelungirii acestei durate maxime cu cel mult 90 de zile, atunci când medicul constată că e necesar.

3. Concediile pentru părinți sunt luate în calcul ca perioade de cotizare pentru pensie:

- concediul de risc maternal se acordă gravidelor, femeilor care au născut recent și celor care alăptează, atunci când la locul de muncă există riscuri pentru securitatea/sănătatea salariatelor ori repercusiuni asupra sarcinii/alăptării.

- concediul de maternitate este luat de salariatele care urmează să nască, acordat împărțit între perioada de sarcină și cea de lăuzie (în total, cel mult 126 de zile).

Citește și Primești bani ca sa te simți bine. În ce condiții

- concediul paternal este singurul concediu care aparține exclusiv taților reglementat în Legea nr. 210/1999. Tatăl copilului nou-născut are dreptul la un concediu paternal de cinci zile lucrătoare, în primele opt săptămâni de la nașterea copilului, având dreptul să fie plătit pe perioada acestui concediu.

- concediul de creștere a copilului, ce poate fi acordat oricăruia dintre părinți, este cel mai mare dintre acestea, putându-se extinde până la doi ani (trei ani, în cazul copilului cu handicap). Perioada acestui concediu e recunoscută expres în Legea pensiilor ca perioadă de cotizare, chiar dacă e necontributivă.

- concediul de acomodare pentru cei care adoptă este de cel mult un an, potrivit Legii nr. 273/2004, iar cuantumul indemnizației de acomodare este de 1.700 de lei/lună.

- concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la șapte ani. În cazul copilului cu handicap însă, pentru afecțiunile intercurente, concediul este până la împlinirea vârstei de 18 ani.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.