Cea mai recentă ordonanță de urgență pe sănătate, respectiv OUG 25/2020, a reușit să stârnească nemulțimirea din cauza controversei cu care se confruntă, pe tema asistenţei medicale în spitale private.

Însă această ordonanță aduce modificări și legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și a O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.

În motivarea ordonanţei de urgenţă nr. 25/2020 s-a luat în considerare faptul că persoanele asigurate pe teritoriul României, care au dreptul și ar avea nevoie de concediu medical din primele zile de asigurare, nu ar putea beneficia de indemnizația de concediu medical, nefiind în acest moment stabilită baza de calcul pentru această indemnizație, ceea ce ar conduce la aplicarea măsurilor pentru nerespectarea regulamentelor europene.

S-a apreciat, de asemenea, necesitatea asigurării implementării unor măsuri privind reducerea birocrației în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în cazul bolnavilor diagnosticați cu SIDA și neoplazii, se impune reglementarea de urgență a unor măsuri privind eliminarea obligației acestora de a se prezenta în fiecare lună la medicul expert al asigurărilor sociale, pentru prelungirea cu încă 6 luni a certificatului de concediu medical, care se acordă, potrivit legii, după epuizarea perioadei de un an, care vor conduce la îmbunătățirea calității vieții pentru aceste categorii de bolnavi.

Concedii medicale. Guvernul vrea alte schimbări

Stagiul de cotizare

În sistemul asigurărilor sociale de sănătate, potrivit reglementărilor din O.U.G. nr. 158/2005, recunoaşterea stagiului de cotizare va cuprinde şi situaţiile în care persoanele asigurate au realizat, în temeiul legislației interne a unui stat membru al Uniunii Europene, a Spațiului Economic European sau a Confederației Elvețiene pentru care sunt incidente prevederile legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, stagii de asigurare atestate prin intermediul formularului european privind totalizarea perioadelor de asigurare, eliberat de instituția competentă la care acestea au fost asigurate anterior.

Concediile medicale și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asigurații, în condițiile O.U.G. nr. 158/2005, sunt:

• concedii medicale și indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii;

• concedii medicale și indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă, exclusiv pentru situațiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale;

• concedii medicale și indemnizații pentru maternitate;

• concedii medicale și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav;

• concedii medicale și indemnizații de risc maternal.

Stagiul minim de asigurare pentru acordarea drepturilor pentru aceste categorii de asiguraţi – mai puţin pentru concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal, cu regim diferit –este de 6 luni realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical.

Stagiul de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pentru situaţiile de mai sus, se constituie din însumarea perioadelor:

• pentru care s-a achitat contribuția asiguratorie pentru muncă;

• pentru care s-a achitat contribuția pentru concedii și indemnizații de către angajator sau, după caz, de către asigurat, respectiv de către fondul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale sau bugetul asigurărilor pentru șomaj;

• pentru care s-a achitat contribuție pentru asigurarea pentru concedii și indemnizații în cota de 1%, aplicată asupra venitului lunar ales înscris în contractul de asigurare;

• pentru care persoanele sunt asigurate fără plata contribuției.

Durata de acordare a concediului și a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este mai mare în cazul unor boli speciale și se diferențiază – potrivit modificărilor aduse de O.U.G. nr. 25/2020 – după cum urmează:

• un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru unele boli cardiovasculare, stabilite de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cu acordul Ministerului Sănătății;

• un an și 6 luni, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru SIDA și neoplazii, în funcție de stadiul bolii;

• pe toată perioada de tratament, până la vindecare, pentru tuberculoză.