Ora de vară/iarnă. Când și de ce a început totul. Vom renunța sau nu la sistem?

La ora actuală, majoritatea țărilor din Europa urmează un program sincronizat al orei de vară, care se aplică din ultima duminică din martie până în ultima duminică din octombrie.

A început odată cu Primul Război Mondial

La 30 aprilie 1916, în toiul Primului Război Mondial, ceasurile din Imperiul German au fost devansate cu o oră pe perioada verii pentru prima dată în lume.

Deși un orășel din Canada experimentase schimbarea sezonieră a ceasurilor încă din 1908, implementarea în Germania a fost cea care a declanșat o tendință care s-a răspândit curând în întreaga Europă. În câteva săptămâni, mai multe țări au început să folosească ora de vară - printre care Regatul Unit, Franța, Italia, Rusia și chiar Australia. Prima trecere la ora de vară în Statele Unite a avut loc în 1918.

Cu toate acestea, entuziasmul inițial a fost de scurtă durată în majoritatea țărilor. Germania a încetat să mai folosească ora de vară în 1919, iar Austria în 1921, în timp ce Regatul Unit, Irlanda și orașe precum Parisul au continuat să își potrivească ceasurile înainte și înapoi.

Franța divizată în privința orei de vară

Francezii au avut sentimente amestecate în legătură cu ora de vară: populației rurale nu i-a plăcut și a renunțat până în 1920, dar Parisul și alte orașe mari au favorizat în continuare trecerea la ora de vară.

În 1923, guvernul francez a decis că nu vor exista schimbări ale ceasului, dar orele de lucru vor începe și se vor opri cu 30 de minute mai devreme între 28 aprilie și 3 noiembrie. Parisul a păstrat însă schimbarea sezonieră a orei.

Germanii au exportat ora de vară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, practica schimbării ceasurilor s-a răspândit din nou din Germania în multe țări europene. De fapt, comandanții lui Hitler au impus măsura în multe dintre țările pe care le ocupau - cum ar fi Danemarca și Polonia.

În Țările de Jos, germanii au devansat ora locală cu 1 oră și 40 de minute, schimbând efectiv fusul orar al acestei țări de la "Ora Olandeză", care era o aproximare a orei solare din Amsterdam, la Ora de vară a Europei Centrale (CEST). Țările de Jos au rămas în regimul orei de vară pe tot parcursul anului până în 1942. Din 1942 până în 1945, ceasurile olandeze au urmat calendarul Germaniei de schimbare a orei de vară. După eliberarea țării, ora de vară a fost abolit, iar până în 1977 nu au mai avut loc schimbarea orei.

Inițial, francezii s-au împotrivit ore de vară, dar, până în 1941, țara și-a schimbat oficial ceasurile. Cu toate acestea, unii patrioți francezi au rămas la vechea oră franceză, cu două ore în urma față de ora de vară de la Berlin.

Întreruptă după cel de-al Doilea Război Mondial

În unele țări, ora de vară a fost folosită imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, în principal pentru a conserva combustibil pentru programele naționale de recuperare și reconstrucție. Regatul Unit a implementat chiar și ora dublă de vară britanică, care era cu două ore înainte de ora standard, atât în timpul, cât și după cel de-al Doilea Război Mondial.

Cu toate acestea, multe țări europene au renunțat ulterior la această măsură, deoarece a devenit o amintire a războiului însuși. Italia, Franța și multe alte țări au abrogat ora de vară de îndată ce resturile ocupației germane au fost curățate.

Lipsa petrolului aduce renașterea ora de vară

O altă criză mondială a fost cea care a dus la reintroducerea orei de vară în majoritatea țărilor europene. Atunci când Organizația Țărilor Arabe Exportatoare de Petrol (OAPEC) a impus un embargo petrolier în octombrie 1973, prețurile energiei au crescut vertiginos, provocând o recesiune pe întreg continentul - o situație care a necesitat măsuri drastice. Franța a fost prima țară europeană care a reactivat ora de vară în 1976. Până la sfârșitul anilor 1970, cea mai mare parte a Europei își schimba din nou ceasurile de două ori pe an.

În 1996, Uniunea Europeană (UE) a standardizat programul orei de vară. Directiva este în vigoare și în prezent. Țările din Spațiul Economic European (SEE), cu excepția Islandei, încep ora de vară la ora 01:00 UTC în ultima duminică a lunii martie și dau ceasurile înapoi la ora standard la ora 01:00 UTC în ultima duminică a lunii octombrie. Elveția urmează același program, deși țara nu face parte din SEE.

Uniunea Europeană este pregătită să renunțe la ora de vară

Ora de vară ar putea fi în curând un lucru de domeniul trecutului în Europa. La 26 martie 2019, Parlamentul European a votat în favoarea eliminării definitive a orei de vară în Uniunea Europeană (UE).

Propunerea reprezintă un alt pas formal către eliminarea permanentă a orei de vară în UE și va sta la baza discuțiilor dintre miniștrii UE pentru a produce o lege finală de abrogare a Directivei 2000/84/CE.

Fiecare stat membru va trebui să decidă dacă va rămâne permanent la "ora de vară" sau dacă va schimba ceasurile o ultimă dată înapoi la ora standard permanentă, cunoscută și sub numele de "ora de iarnă".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.