Povestea poștașului care detestă veștile proaste

Locatarii, în special cei mai în vârstă spun că au avut noroc cu Liviu. De ce? Poate și pentru că niciodată nu le lasă corespondența în cutia poștală. ”Nu pot. Știu că sunt în vârstă, știu că se deplasează mai greu, că pentru ei urcatul și coborâtul scărilor este uneori un chin. Iar mie îmi face plăcere să mai stau de vorbă cu ei. Unii sunt singuri, nu le bate nimeni de ușă, numai eu”, spune Liviu. 

Peste 20 de kilometri pe zi

L-am întrebat câți kilometri face zilnic. ”Peste 20 de kilometri. Depinde”, mi-a spus el. ”Și azi?”, am insistat eu să-mi dea detalii. ”Stați să mă uit pe telefon, că am aplicație. 17,843 de kilometri. Azi a fost o zi ușoară”, a răspuns Liviu, care a trecut deja de 50 de ani, deși nu își arată vârsta. ”Și acum unde mergeți?”, am continuat cu întrebările. Știam că nu se supără. E vorbăreț, dar nu bate câmpii. ”Mă duc să citesc contorul de lumină la o doamnă. M-a sunat și m-a rugat să trec”. Pentru că da, poștașii citesc și contoarele. 

A venit și la noi pe palier, pregătit cu de toate: lanternă, scăriță, șervețele să șteargă de praf geamul de la contor. Și-a cerut scuze, a intrat, și-a făcut treaba și a plecat. 

”Am mai multă încredere!”

De ce i se spune poștașul care detestă veștile proaste? A fost o întâmplare povestită de zeci de ori de o vecină. Liviu urma să-i aducă o notificare. A sunat la ușă, femeia i-a deschis bucuroasă, l-a invitat în casă - ”că doar nu o să stai pe coridor, e curent și ești de-al nostru” -, l-a întrebat dacă nu vreo o plăcintă sau ceva de mâncare, că poate i s-a făcut foame de atâta umblat. Liviu a refuzat, întrebându-și, în schimb, ”gazda” dacă se simte bine, dacă a mai avut probleme cu tensiunea în ultimele zile. Apoi a rugat-o să se așeze pe un scaun și a scos plicul din tolba lui de poștaș, urmărind, cu coada ochiului reacția femeii. ”Am adus un plic. Nu cred că e de bine. Vreți să sun pe cineva? Poate pe fiu, pe sora dumneavoastră?”. Trebuie spus că Liviu cunoaște poveștile de viață ale celor mai mulți dintre locatalii blocurilor care-i sunt repartizate. ”Nu, citește tu. Am mai multă încredere în tine!”, a răspuns bătrânica. ”Dar nu vă supărați pe mine, mie nu îmi place să aduc vești proaste”, a spus Liviu. 

”Vreau să cred că le fac o bucurie”

Liviu are doi copii. Acum sunt mari, la facultate. Este foarte mândru de ei. ”Pentru ei ne zbatem, că așa e normal”, răspunde Liviu de fiecare dată când este întrebat ce-i mai fac odraslele. Nu s-a atins niciodată de alocațiile copiilor, care intrau direct într-un cont deschis pe numele fiecăruia. ”Nu știi ce se întâmplă. Mai bine să stea acolo”, explică el. Ce salariu are? ”Nu contează, ne descurcăm. Lucrează și soția, care se mai pricepe la făcut hăinuțe. Eu am învățat să repar unele și altele. E bine”. Nu l-am auzit niciodată pe Liviu spunând altceva. Iar lumea îl respectă pentru asta.

De ce s-a făcut poștaș? ”Nu pot să stau la un birou. Îmi plac oamenii, îmi place să-i ajut și îmi place să cred că atunci când sun sau bat la ușă le fac o bucurie”. Cam asta este, pe scurt, povestea poștașului căruia nu-i place să vină cu vești proaste. Ca Liviu mai sunt, cu siguranță, sute de alți postași care gândesc și se comportă la fel.   

Citește și I-a dăruit fiului 20 de proprietăți, în speranța că-și va găsi fericirea

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.