Succesul în afaceri. Angelica Popescu, antreprenor: Nu trebuie să te gândeşti cum să câştigi cât mai repede mulţi bani

Sunt însă și oameni care se descurcă. Iar Angelica Popescu, antreprenor, se numără printre ei: conduce un magazin căruia i-a pus numele de ”Măcelărie, cu drag!” și face investiții. Un magazin pe care l-am descoperit întâmplător cu ceva tim în urmă, dar care m-a cucerit imediat. Pentru că este cochet, foarte curat, cu marfă variată, de bună calitate. De la bun început am vrut să cunosc povestea de viață a acestei femei de afaceri în vârstă de 46 de ani, care nu se consideră însă om de afaceri, deși gestionează totul. 

Deschisă și foarte sinceră, cu un zâmbet luminos pe chip, mi-a explicat de ce, așa cum mi-a povestit despre greutățile prin care a trecut, care au fost oamenii la care a apelat în momente dificile, care sunt secretele succesului său și ce crede că se va întâmpla anul viitor, când, potrivit analiștilor, IMM-urile vor fi primele afaceri care vor avea de suferit din cauza creșterii taxelor și impozitelor. 

- Cum vă descurcați cu partea de contabilitate?

Greu? 

- În ce sens greu? Aveți contabil?

Da, avem. Am spus greu, pentru că se fac niște greșeli care nu ar trebui să existe. 

- Adică?

Am aici o situație pe care încerc să o aduc la realitate. 

- De ce nu schimbați contabilul?

L-am schimbat. Chiar anul trecut am angajatul altul, dar, cum se spune, am dat din lac în puț. Eu îmi fac actele printre picături. Stau aici la birou, mai bag o factură, apoi mă ridic pentru că, după zgomot, îmi dau seama că sunt prea mulți clienți în magazin. Mă ridic, dau o mână de ajutor fetelor, revin, mai bag o factură. 

- Factura o trimiteți contabilului?

Da, pentru că eu fac doar recepție. Eu nu emit facturi către client, care are bon fiscal. Eu primesc factura și o trimit mai departe. Acum apare că am niște datorii uriașe, pe care nu le am, de fapt. Trebuie să stau să verific tot ce-mi trimite contabilul, cer fișele pentru confruntare și așa mai departe. Foarte greu ne descurcăm. Ni s-au declarat taxe mai mari decât erau în realitate. Noroc că am cunoștințele de bază. Pot să verific, să corectez. Îmi scot intrările, văd cât este TVA, cât am de dedus, cât am de încasat. Fac foarte ușor diferența. Dar dacă și alții și-ar face treaba conștiincios, ar fi mult mai ușor.

- Ce chirie aveți aici?

13.000 de lei, adică 2.600 de euro pe lună. La un spațiu de 80 de metri utili. Faţă de 1.300 cât plăteam pentru 20 de metri pătrați. Noi am vrut să cumpărăm, de fapt, acest spațiu, dar Universul a avut alte planuri în acest sens. Am ratat această oportunitate la mustață. Am făcut o solicitare la bancă pentru un IMM Invest la care ne încadram, dar cel care l-a cumpărat a aflat că noi suntem interesați, a avut cash-ul, a luat legătura cu proprietarul. Dar până banca a făcut analiza dosarului, până a venit răspunsul, s-a luat. Din păcate, dacă nu ai la momentul potrivit finanțele necesare, pierzi. Eliberarea actelor durează și se pierd oportunități. 

- De ce are nevoie un om ca să-și deschidă o afacere?

În primul și în primul rând de dorință, de ambiție. Este adevărat că acum este greu să beneficiezi de ceea ce am beneficiat noi la momentul respectiv, adică păsuire la plată, mai ales când ești nou pe piață. Te duci la un furnizor, stai, discuți și, la un moment dat, te întreabă: dar cine ești tu, de fapt? Păi cutărescu, am înființat firma acum o lună. Atunci se foloseau cecuri, cecuri în alb, ca o acoperire adică. Trebuie să recunosc că am avut și noroc, pentru că am lucrat foarte bine cu băncile, care au fost de acord să ne elibereze acele cecuri. Noi le emiteam în alb către furnizori și așa aveau încredere să ne dea marfă cu plată la termen, pentru că la început am avut nevoie de ca aer de termenele de plată. Nu știu, cred că îți trebuie determinare, dorință să faci ceva bun cu afacerea pe care vrei să o deschizi.

Nu cred că trebuie să te gândești doar la cum să câștigi repede cât mai mulți bani. Pe ideea că fac o afacere, pentru că vreu bani. Acolo eșecul este garantat. Pentru că te focusezi doar pe bani și pierzi celelalte aspecte care, într-o afacere precum a noastră, contează poate mai mult decât banii pe care vrei să îi câștigi imediat. Am cunoștințe care au procedat așa, care se gândeau doar la bani și au închis în câteva luni. Nu, nu așa se fac lucrurile. 

- Furnizorii?

Bine. Avem furnizori buni, pe care ni i-am selectat. Culmea, am ajuns noi să ne alegem furnizorii și nu invers. 

- Cu alte cuvinte, sunteți respectați pe piață, sunteți căutați.

Da. Sunt furnizori care se roagă de noi să luăm marfă de la ei. Probabil pentru că suntem buni platnici, pentru că nu am avut niciodată probleme cu vreun furnizor, nu ne-a bătut niciodată nimeni la ușă să ne ia la întrebări și să ridice tonul la noi: ”Băi, banii!”. Nu. 

- Vă considerați un om de afaceri?

Sincer, nu. Nu cred că sunt o astfel de persoană. De multe ori mi-am spus că nu am cum să ajung un om de afaceri bun, pentru că îmi lipsește un lucru. Nu știu să fiu un manager de personal bun. Pentru că ai nevoie de ajutor, nu le poți face singur pe toate. Iar eu nu am fost niciodată un bun manager de personal. Iar dacă mă întrebați de ce, vă voi răspunde pentru că eu mereu am acționat cu sufletul. Până de curând nu am știut să fac diferența între milă și compasiune. Am învățat acest lucru la psihoterapie, pentru că am ajuns și acolo. Iar el mi-a spus că una dintre probleme este tocmai această nepricepere a mea de a face diferența dintre milă și compasiune. Nu e același lucru, l-am întrebat. Și mi-a spus: NU. Mila este atunci când cineva este într-o situație grea, iar tu te duci, te implici, că vrei să ajuți. Compasiunea este când știi că situația este grea, dar îl faci pe el să se descurce. Aici am avut mereu o problemă. Cum am crezut că cineva se îneacă, m-am grăbit să-i sar în ajutor, să-l salvez. 

- Ați apelat și la alt ajutor decât cel al prietenilor?

Nu. Nu am avut nevoie. Deși a fost o perioadă în care băncile ne sunau să ne ofere credite prin programele lor pentru IMM-uri. Dar am refuzat de fiecare dată. Oricum, un credit nu se justifica.De curând am făcut o investiție, dar care nu are legătură cu domeniul nostru de activitate, pentru care am făcut o rată la bancă foarte simplu. Adică ne-au aprobat dosarul într-o jumătate de oră. Aveam un istoric bun, eram clienți vechi, de încredere. 

- Angajații sunt mulțumiți de salarii?

Eu cred că da. Deși nu pot spune că nu am avut probleme. Cred că e înscris în ADN-ul nostru că nu suportăm să fim criticați. Și mă refer la critică constructivă. Eu le spun mereu fetelor cu care lucrez: când vă spun să facem asta, facem cum zic. Nu țip, nu urlu, nu dau cu pumnul în masă. Explic, justific, argumentez. Dar de multe ori este degeaba. 

- Ce vă nemulțumește, mai exact? 

Nerespectarea regulilor, care la noi sunt scrise: asta avem de făcut. Dar când intervin astfel de discuții, ele nu înțelege că nu este vorba de critică nefondată, de reproșuri. Eu vrea, de fapt, să le învăț, astfel încât să fie bine pentru toată lumea. Le spun: gândiți-vă că mâine plecați de la mine. Cum vreți să plecați? Trântind ușa sau cu niște lucruri care să vă ajute pe viitor? Eu nu vă cert, pentru că altfel s-ar simți la salariu. Nu am penalizat pe nimeni nici cu un leu, deși am fost furată de angajați, am avut dovezi, filmări. Dar nu am făcut rău, deși vedem pe camere cum bagă produse în sacoșă. Dar îmi era mie rușine pentru gestul lor. 

- Angajați sunt cu contract de muncă?

Da, cu toate plățile aferente. Taxele le avem plătite la zi, suntem curați ca lacrima. 

- Considerați că 2025 va fi un an mai greu, având în vedere că se estimează noi creșteri de taxe, noi reguli în special pentru IMM-uri. Credeți că veți rezista? 

Eu cred că da. Dacă ne facem treaba, nu văd de ce nu am rezista. Măcar să mergem pe linia aceasta. Oricum vânzările au fost în scădere, cel puțin în ultimul an. De la an la ani nici sărbătorile nu mai sunt aceleași. În plus, inflația este atât de mare și s-a simțit atât de mult în domeniul acesta alimentar, dacă anul trecut, să spunem, la o vânzare de 10.000 de lei rulajul era mult mai mare, acum nu mai este. Este adevărat, am crescut prețurile, dar nu am avut încotro.

Oricum, această creștere nu acoperă nici pe departe pierderile pe care le înregistrează acest domeniu. Iar aici ar fi fost nevoie de o intervenție din partea statului. Dar nu are cu cine. Altfel ar fi stat, probabil, lucrurile, dacă oamenii care ocupă funcții cheie, nu de vârf, dar importante prin mandatul lor, ar fi știut cu ce ocupă, ar fi știut cu ce se mănânc acest comerț. Sunt mulți cei care sunt, practic, paraleli cu această activitate de comerț. Vă dau, poate, cel mai prost exemplu. În normele DSV-ului sunt specificate pentru produsele refrigerate 0,4 grade Celsius. Niciodată. Pentru că orice produs păstrat la patru grade se aruncă a treia zi, dacă nu chiar mai repede. Dacă la mine vine controlul și mă găsește cu minus 2 grade, îmi dă amendă. Eu mereu le spun doamnelor de la DSV că, dacă păstrez regula cu 0,4 grade, ajung să vând totul stricat. Trebuie să te adaptezi. De exemplu, la 28 de grade nu mai funcționează nici o vitrină. Noi ce facem? Punem un ventilator, spre motorul vitrinei, astfel încât să nu mai fie căldură, să poată funcționa normal. Nu am văzut nicăieri să se mai practice acest lucru. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.