Vom afla adevărul despre giulgiul din Torino? Va fi publicat cel mai recent studiu

Întrebarea este dacă această pânză mortuară mare, lungă de 4,40 m și lată de 1,10 m, care prezintă, într-o culoare variind de la bej la sepia, fețele ventrale și dorsale ale unui răstignit mort, biciuit și torturat, cu toate semnele patimilor, a fost într-adevăr folosită pentru înmormântarea lui Iisus în seara zilei de 3 aprilie 33, după coborârea de pe cruce. 

”De patruzeci și patru de ani mă interesez de acest uimitor mister, studiind studii franceze și străine, reviste de specialitate, rapoarte de simpozioane, rapoarte de expertiză, observând progresul cercetărilor, dificultățile de interpretare, precum și descoperirile extraordinare pentru care s-a făcut apel la multiple discipline: istorie, arheologie, medicină legală, hematologie, palinologie (știința polenului), exegeză, drept, numismatică, spectrografie optică, imagistică polarizată etc”, a declarat Jean-Christian Petitfils pentru Le Figaro.

Cercetătorul spune că: ”Am vrut să pun la dispoziția cititorilor ale căror cunoștințe rămân adesea fragmentare, chiar distorsionate, întregul dosar, actualizat cu cele mai recente descoperiri. Să o spunem fără echivoc, Sfântul Giulgiu sau Giulgiul din Torino prezintă toate caracteristicile de autenticitate. Astăzi, nu mai există nicio îndoială. Știința este cea care spune acest lucru, pentru că istoria, din păcate, nu ne permite să îi urmărim cu certitudine originile”.

Pentru reconstituirea originii sale, cerdetătorul spune că: ”La începutul secolului al V-lea, această imagine acheiopoetică, adică "nefăcută de mâini omenești", era deja venerată în orașul Edessa (Urfa, în Turcia), unde mergea în special Fericitul Daniel de Galash. Trebuie să fi ajuns acolo la sfârșitul secolului al IV-lea, probabil în 387-388, venind din marele oraș creștin vecin Antiohia, care se afla atunci în mijlocul unor tulburări violente. În orice caz, începând cu această perioadă, se produce o schimbare fundamentală în reprezentările iconografice ale lui Hristos în Orient și apoi în Occident. În locul primelor chipuri ale lui Iisus inspirate de efigi imberbi, cu părul scurt, în maniera zeilor greco-romani, un model standard derivat din imaginea din Edessa, transferat în august 944 la Constantinopol, a apărut pe monedele, icoanele și picturile imperiale: o față prelungă, arcada sprâncenelor pronunțată, pomeții proeminenți, nasul ușor acvilin, barba în două vârfuri, părul lung, despărțit de o cărare la mijloc, o mică șuviță în vârful frunții... În total, aproximativ cincisprezece semne caracteristice care, așa cum remarca biologul Paul Vignon în 1939, se regăsesc perfect pe giulgiul din Torino. Trebuie remarcat faptul că artiștii au confundat fluxul de sânge de-a lungul sinuozităților frunții cu o șuviță de păr”.

"Prețiosul giulgiu, păstrat în capela imperială, a scăpat de asaltul Constantinopolului de către cruciați în 1204 după care a fost transferat Franței în 1241 odată cu al doilea lot de relicve, după transferul Sfintei Coroane către Sfântul Ludovic de către ultimul împărat latin Balduin al II-lea de Courtenay, și a fost păstrată în tezaurul Sainte-Chapelle. Filip al VI-lea de Valois a fost cel care, după cum am stabilit, a dăruit relicva purtătorului său de drapel, Geoffroy de Charny, în septembrie 1347, fără să realizeze valoarea imensă a darului pe care îl făcea. Cavalerul de Charny a început să o prezinte pelerinilor în mica sa biserică de lemn din Lirey în jurul anului 1355. Nepoata sa, Marguerite, l-a dăruit Casei de Savoia în 1453. Păstrat mai întâi la Geneva, apoi la Chambéry, și se află la Torino din 1578”.

Expertul explică mai departe că: ”De fapt, în 1988, analiza C14 a relicvei de către trei laboratoare specializate a dat un interval de datare (1290-1360) care părea să pună sub semnul întrebării primele realizări ale științei, în special munca experților americani, o cercetare foarte serioasă a proiectului STURP (Shroud of Turin Research Project) din 1978, care a dat naștere la teste microchimice, spectrografie, radiometrie în infraroșu, microscopie optică și studii de fluorescență în ultraviolete care au demonstrat că giulgiul nu putea fi un fals din Evul Mediu”.

După un moment de uimire, s-a realizat că analiza C14 fusese efectuată în condiții improprii. Cu toate acestea, chiar și oponenții autenticității giulgiului se confruntă cu o enigmă: nu poate fi opera unui falsificator, deoarece "fabricarea" unei astfel de imagini ar fi necesitat cunoștințe științifice necunoscute în Evul Mediu a mai explicat Jean-Christian Petitfils

Imaginea nu este o pictură. La microscopul electronic nu au fost observate urme de tușe, nici măcar contururi. De asemenea, trebuie exclusă ipoteza unei frecări, a unei aplicări a unui basorelief din lemn sau marmură, sau a unei statui de metal care a fost încălzită în prealabil. Imaginea corespunde unei brunificări ușor degradate care afectează doar partea superioară a fibrilelor de in pe o grosime de 20-40 microni. Oferind o imagine tridimensională, pare să fie produsă prin emanație la distanță de corp și proiecție ortogonală, astfel încât aspectul său lateral este absent. Un mister total!

Chiar dacă de-a lungul secolelor mai mulți pontifi, de la Sixtus al IV-lea la Iulius al II-lea - acesta din urmă instituind o slujbă specială în cinstea ei, celebrată la 4 mai - și până la Sfântul Ioan Paul al II-lea, au considerat-o autentică, este evident că astăzi, din cauza controverselor științifice, Biserica nu va sacraliza această relicvă, chiar dacă, așa cum se întâmplă în cele din urmă, ea prezintă nivelul de exigență necesar.

Jean-Christian Petitfils mai spune despre giulgiu nu ne permite să înțelegem de ce cadavrul acestui răstignit nu prezintă nicio urmă de descompunere, nici cum a putut el să iasă din lenjeria lui sepulcrală fără a lăsa nici cea mai mică urmă de ruptură.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.