România, printre țările europene cu cele mai multe locuințe pentru persoanele expuse sărăciei

Anul trecut, în Uniunea Europeană aproximativ 4,9% dintre persoanele cu vârsta de 16 ani sau mai mult au raportat că se confruntă cu dificultăţi pe parcursul duratei de viaţă (situaţia în care o persoană nu are propriul loc şi a fost forţată să stea într-un spaţiu de cazare temporară), conform datelor publicate vineri de Oficiul European pentru Statistică (Eurostat).

Ponderea este semnificativ mai mare la persoanele expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială (8,5%). Pe de altă parte, doar 3,9% dintre persoanele care nu sunt expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială au raportat că se confruntă cu dificultăţi pe parcursul duratei de viaţă.

Statele membre UE cu cea mai ridicată pondere a dificultăţilor de locuire în rândul celor expuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială erau Danemarca (18,4%), Finlanda (17,5%) şi Franţa (17,1%). În contrast, cea mai scăzută pondere era observată în Polonia (1,9%), Italia (2%), Ungaria (2,1%) şi România (2,5%).

La nivelul UE, persoanele din grupele de vârstă 16 - 29 de ani şi 30 - 54 ani au raportat cele mai ridicate ponderi ale dificultăţilor de închiriere, 14,8% şi, respectiv, 14,7%, în timp ce ponderea scade la 12,8% pentru persoanele din grupele de vârstă 55 - 64 ani, şi la 6,7% pentru persoanele cu vârsta de 65 ani sau mai mult.

Când se analizează datele privind persoanele expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, dificultăţile de închiriere sunt mai ridicate la persoanele din grupele de vârstă 30-54 ani (27,7%), urmate de persoanele din grupele de vârstă 55 - 64 de ani (24%) şi cei între 16 şi 20 de ani (22,1%). În rândul persoanelor cu vârsta de 65 ani sau mai mult, 12,9% din cei expuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială au raportat dificultăţi de închiriere, cea mai redusă pondere.

Cum a fost elaborat studiul

Dificultățile de locuit sunt definite în studiul realizat de Eurostat ca situații în care o persoană nu are o locuință proprie (în proprietate sau închiriată) și este forțată să stea la prieteni sau la rude, să locuiască într-un loc care nu este destinat ca locuință permanentă sau să doarmă într-un spațiu public. Deplasarea temporară cauzată de evenimente neprevăzute, cum ar fi dezastrele naturale sau situațiile de urgență, nu este considerată dificultate de locuit în cazul în care persoana are încă o reședință permanentă (în proprietate sau închiriată) la care să se întoarcă.

Dificultățile legate de chirie apar atunci când o persoană nu este în măsură să acopere costul locuinței, în ultimele 12 luni, folosind resursele proprii, fără a fi nevoită să împrumute bani, să contracteze un împrumut bancar sau să recurgă la alte mijloace financiare pentru a-și plăti chiria.

Cercetătorii colectează informații cu privire la diferite aspecte ale faptului că o persoană s-a confruntat cu dificultăți de locuit în cursul vieții sale, inclusiv motivele acestor dificultăți, durata celei mai recente experiențe și modul în care persoanele au depășit aceste provocări, precum și întrebări specifice privind dificultățile de închiriere.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.